Omul este un animal cu presupusa constiinta, care nu stie sa se bucure de nimic. Ne enerveaza tot: masinile, cainii, vecinii, politicienii, tiganii, marlanii, parintii, copiii, copacii din fata geamului pe care cu inteligenta vrem sa-i taiem...si multe altele. Oare nu suntem noi problema de fapt? Daca am alege sa privim totul altfel? Ca de exemplu, daca macar pe timpul verii , am alege sa mergem cu bicicleta, aerul ar fi mai curat, si noi intr-o forma fizica mai buna - si evident, mai putine masini pe strada, pentru ca masinile sunt ale noastre si alegem sa mergem sau nu cu ele.
Problema cainilor ar putea sa nu fie o problema deloc, daca nu am avea noi o atitudine de cacat. Cum ar fi daca in jurul fiecarui bloc, chiar daca sunt caini, acestia sa fie deparazitati, curati, hraniti si linistiti pentru ca oamenii se poarta frumos cu ei? Dar cine sa o faca? Pai noi, oamenii, ca de-aia suntem atatia! Dar normal, de ce sa fii bun cand poti fi un salbatic care considera ca pe pamant trebuie sa fie numai oameni? De ce sa alegem sa dam viata, cand putem sa omoram animalele? E un gand frumos nu?
Discutia continua dar nu mai am timp, ganditi-va insa ca toate pleaca de la atitudinea noastra, si nu numai ca distrugem ce e in jur, ne distrugem si pe noi.
Of, cata sensibilitate! Misiunea ingrata a siteului de a strange laolalta probleme nu ar trebui sa fie un motiv in sine pentru asa generalizari dramatice. Facem si noi ce putem, aruncam aici problemele noastre (nu la cosurile McDonalds) pentru a ne putea canaliza bunatatea catre ce conteaza.