Corupţia reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup
Ca act antisocial, corupţia este foarte frecvent întâlnită în societate şi este deosebit de gravă deoarece favorizează interesele unor particulari, mai ales în aria economică, afectând interesele colective prin: însuşirea, deturnarea şi folosirea resurselor publice în interes personal, ocuparea unor funcţii publice prin relaţii preferenţiale, încheierea unor tranzacţii prin eludarea normelor morale şi legale.
Corupţia vizează un ansamblu de activităţi imorale, ilicite, ilegale realizate nu numai de indivizi cu funcţii de conducere sau care exercită un rol public, ci şi de diverse grupuri şi organizaţii, publice sau private, în scopul obţinerii unor avantaje materiale sau morale sau unui statut social superior prin utilizarea unor forme de constrângere, şantaj, înşelăciune, mituire, cumpărare, intimidare.
Printre cauzele care favorizează apariţia corupţiei se regăsesc şi: slăbirea autorităţii statului datorită ineficienţei instituţiilor acestuia, degradarea nivelului de trai al indivizilor, lipsa unor valori sociale însoţită de alterarea respectării principiilor morale, lipsa unei reforme la nivelul instituţional şi legislativ care să fie în concordanţă cu condiţiile socio-economice.
Mica corupţie
Prin mica corupţie se înţelege acel sector din corupţie care nu aduce atingere intereselor majorităţii indivizilor unui stat. În această categorie poate fi inclusă corupţia unui cadru medical, a unui funcţionar, etc care prin deciziile lor favorizează un individ sau grup de indivizi în detrimentul altora, dar acest gen de nedreptate este limitate în timp şi spaţiu.
Prin marea corupţie se înţelege corupţia la nivel înalt a unui funcţionar, demnitar, etc. Acest gen de corupţie are ca şi carecteristică principală efectul asupra întregului stat şi a indivizilor care îl compun. Urmările acestui gen de corupţie se pot traduce în costuri directe sau indirecte care vor fi suportate într-un final de toţi contribuabilii.
Corupţia în România
Prin Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie menţionează trei categorii de infracţiuni, anume:
a) infracţiuni de corupţie: luarea şi darea de mită, traficul de influenţă, primirea de foloase necuvenite;
b) infracţiuni asimilate celor de corupţie: stabilirea unei valori diminuate a bunurilor aparţinând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, comisă inclusiv în cadrul acţiunii de executare silită, reorganizare sau lichidare judiciară; acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii sau a normelor de creditare; utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate; folosirea unei funcţii de conducere într-un partid, sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, pentru a obţine foloase necuvenite etc.;
c) infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie: tăinuirea bunurilor provenite din săvârşirea unei infracţiuni de corupţie sau asimilate; spălarea banilor; abuzul în serviciu; bancruta frauduloasă; evaziunea fiscală; traficul de droguri; trafic de persoane ş.a.;
http://ro.wikipedia.org/wiki/Corup%C5%A3ie
